Reţelele de tip 802.11b pot funcţiona cu o viteză de maximum 11 megabiţi pe secundă. Reţelele de tip 802.11g pot funcţiona cu o viteză de maximum 54 megabiţi pe secundă.
Punct de acces
Cunoscut de asemenea ca router wireless, un punct de acces formează „inima” reţelei wireless şi controlează configuraţia de securitate a acesteia. Dacă utilizaţi un punct de acces, dispuneţi de o reţea în mod Infrastructură.
Ad-hoc
Fiecare dispozitiv comunică direct cu fiecare dispozitiv. Nu există un punct de acces central care să controleze comunicaţiile în reţeaua wireless. Acest tip de reţea este cunoscut şi sub numele de reţea wireless peer-to-peer (de la egal la egal).
APIPA
Adresarea IP privată automată (Automatic Private IP Addressing – APIPA) este utilizată atunci când dispozitivul de reţea nu poate obţine o adresă IP de la un server DHCP.
ASCII
Codul american standardizat pentru schimbul de informaţii (American Standard Code for Information Interchange – ASCII). Reprezentarea numerică a caracterelor. De exemplu, codul ASCII pentru litera A este 65.
Metodă de autentificare
Tipul de autentificare wireless utilizat în reţeaua dumneavoastră.
Canal
Reţelele wireless utilizează canale. Fiecare canal foloseşte o frecvenţă radio diferită într-un interval predeterminat. Toate dispozitivele wireless din cadrul reţelei wireless vor folosi acelaşi canal, cu excepţia cazului în care respectivele dispozitive sunt conectate la alte puncte de acces wireless care acţionează în calitate de gateway către reţeaua wireless.
DHCP
Un protocol pentru configurarea dinamică a gazdei (Dynamic Host Configuration Protocol – DHCP) alocă adrese IP pentru dispozitivele de reţea.
DSL
Linia de abonat digital (Digital Subscriber Line – DSL) este cunoscută şi sub numele de ADSL sau xDSL. Aceasta este o conexiune de mare viteză la Internet.
EAP
Protocolul de autentificare extensibil (Extensible Authentication Protocol – EAP) asigură un cadru de autentificare pentru reţele wireless (fără fir) şi reţele cablate (cu fir). EAP utilizează un server RADIUS, care autentifică utilizatorii în reţelele private ale companiilor înainte ca aceştia să aibă permisiunea de acces la reţeaua wireless (fără fir) sau la reţeaua cablată (cu fir).
Cablu de reţea (cablu Ethernet)
Cablul utilizat pentru a conecta dispozitivul la reţeaua dumneavoastră cu fir. Cablurile Ethernet utilizează conectori RJ45, iar cablul în sine este cunoscut şi sub denumirea de cablu direct.
Adresă gateway
O adresă gateway permite dispozitivului să comunice cu alte dispozitive din reţele diferite. În general, configurarea unei adrese gateway nu este necesară.
HEX
Prescurtare pentru HEXAZECIMAL, un sistem de numeraţie care utilizează cifrele 0 – 9 şi literele A – F.
Infrastructură
Fiecare dispozitiv comunică prin intermediul punctului de acces central. Acesta este cel mai des utilizat tip de reţea wireless.
Adresă IP
Fiecare dispozitiv al reţelei trebuie să utilizeze o adresă unică. Această adresă este cunoscută ca adresă IP şi trebuie introdusă manual sau poate fi atribuită automat utilizând un server DHCP. Adresele IP sunt obligatorii într-o reţea TCP/IP.
LEAP
Protocol de autentificare extensibil simplificat (Lightweight Extensible Authentication Protocol – LEAP) Protocol Cisco utilizat pentru autentificarea 802.1X în reţelele LAN wireless. Ca şi EAP, LEAP utilizează un server RADIUS, care autentifică utilizatorii în reţelele private ale companiilor înainte ca aceştia să aibă permisiunea de acces la reţeaua wireless (fără fir) sau la reţeaua cablată (cu fir).
Adresă MAC
O adresă pentru controlul accesului la medii (Media Access Control – MAC) este un număr unic, compus din 12 cifre, atribuit pentru fiecare dispozitiv din reţea.
Nume nod
Un nume unic pentru dispozitivul wireless. În general, numele nodului este format pornind de la adresa MAC.
Puterea semnalului
Puterea semnalului wireless dintre dispozitiv şi punctul de acces cu care comunicaţi.
Mască de subreţea
O adresă IP necesită, de asemenea, o mască de sub-reţea. Masca de subreţea este introdusă manual sau atribuită automat dacă se utilizează un server DHCP. O mască de sub-reţea este obligatorie într-o reţea TCP/IP.
SSID
Identificatorul setului de servicii (Service Set Identifier – SSID), cunoscut şi ca nume de reţea, este numele utilizat de reţeaua wireless. În cazul anumitor reţele wireless, numele SSID nu este public, din motive de siguranţă.
Switch
Un switch face posibilă comunicarea între mai multe dispozitive de reţea.
TKIP
Protocolul de integritate temporală a cheii (Temporal Key Integrity Protocol – TKIP) elimină predictibilitatea pe care se pot baza persoanele neautorizate pentru a exploata slăbiciunile de securitate aferente cheilor WEP atribuite manual. Cheile TKIP sunt generate automat, sunt mai lungi decât cheile standard WEP şi, în consecinţă, sunt mai sigure decât acestea.
Cheie WEP
Cheia Protocol echivalent wireless (Wireless Equivalent Protocol – WEP) este o funcţie principală de securitate pentru reţelele wireless, având ca scop protecţia acestora împotriva accesului neautorizat. O cheie WEP este cunoscută şi sub numele de cheie de reţea.